Eu am donat. Tu vei dona?

Azi ma simt speciala. Si inca putin ametita. Starea mea e suma mai multor intamplari, dar in momentul asta, una anume conteaza.

E primul obiectiv indeplinit in 2009. Si am o lista destul de lunga. Iar pe cei care nu vor fi deacord cu mine (se vor lauda cu o lista si mai lunga), ii asigur ca sunt obiective nu tocmai de ici de colo. Ramane de vazut!

De Craciun, am fost acasa. De fapt, pe toata perioada sarbatorilor am stat acasa. Am petrecut timp de calitate cu mama. La urma urmelor, n-am s-o mai vad jumatate de an. Inca nu stiu cum voi suporta asta, dar de ce sa fiu pesimista?!

Si ce ocazie mai buna pentru o terapie de televizor? Ca doar, de obicei, il pornesc numai pentru meciurile cu Steaua.

Astfel, a ajuns la mine campania Doneaza sange. Reclama aceea cu ambulanta care porneste la drum, apoi apare mesajul „Care-i graba?” . Dupa care arata cum medicii asteapta cu pacientul pe masa de operatie din cauza ca punga de sange este goala.

Poate ca nu a avut tocmai un super-impact asupra mea, dar mi-am dat seama ca e ceva ce pot face. Iar daca imi adaug experientele spitalicesti, plus ale celor dragi mie, iese un cocktail destul de convingator. La urma urmelor, si eu am fost la un pas de a avea nevoie de transfuzie acum cativa ani.

Asa ca azi-dimineata am pus telefonul sa sune la 7. M-am trezit la si jumatate si am pornit in cautarea centrului de transfuzie. Au program de la 7:30 pana la 13:30. Si se poate dona la Centrul de transfuzie sanguina de pe str.Caracas, nr.2-8 (zona Victoriei) sau la Spitalul de urgenta Floreasca ori la Fundeni.

La Centru, unde m-am dus eu, se intra pe o usa dubioasa rau, vecina si asemanatoare cu intrarea in garaj, apoi dai peste o sala cu cateva randuri de scaune ca la cinema. De acolo, urci la etajul 1, la camera 54 si iti lasi buletinul. M-a intampinat o doamna nu tocmai vesela care a tinut sa ma anunte ca ziua nu e deloc buna si e inca dimineata. Deci e cu preferinte de salut. Varianta recomandata a fost „’Neata!“.

Apoi cobori iar la parter si astepti sa te auzi strigat in cele 2 boxe agatate de tavan. Urci din nou la etajul 1 si completezi o fisa care contie urmatoarele intrebari:

1. Considerati ca aveti o stare buna de sanatate ?

In ultima vreme ati avut:

- o pierdere in greutate neasteptata;

- febra inexplicabila;

- tratament stomatologic, vaccinari.

2. Urmati vreun tratament medicamentos?

3. In ultimele 12 luni ati avut contact sexual cu:

- un partener cu hepatita sau HIV pozitiv;

- un partener care se drogheaza prin injectie;

- un partener care este platit pentru sex;

- parteneri multipli.

V-ati injectat vreodata droguri?

Ati acceptat bani pentru a intretine relatii sexuale?

Ati schimbat partenerul/partenera in ultimele 6 luni?

Cati/cate parteneri/partenere ati avut in ultimele 6 luni?

4. De la ultima donare sau in ultimele 12 luni ati suferit:

- o interventie chirurgicala sau interventii medicale;

- tatuaje, acupunctura, gauri pentru cercei;

- ati fost transfuzat(a)?

Pentru femei:

- ati fost insarcinata?

Data nasterii copilului:

Data ultimei menstruatii:

5. V-ati nascut, ati trait sau calatorit in strainatate?

Unde?

Cand?

6. Ati fost in detentie in ultimul an?

7. Ati fost expus la hepatita (bolavi in familie sau risc profesional)?

8. Ati suferit vreodata de:

- icter, tuberculoza, febra reumatica, malarie?

- boli de inima, tensiune arteriala mare sau mica?

- accidente vasculare cardiace sau cerebrale?

- astm?

- convulsii, boli nervoase?

- boli reumatice (diabet, ulcer, cancer)?

- boli transmise sexual?

Sunteti fumator?

Cand ati consumat ultima data alcool?

Ce bauturi ati consumat?

In ce cantitate?

9. Ati fost refuzat sau amanat la o donare anterioara?

10. Aveti pasiuni sau ocupatii ce necesita atentie speciala 24 de ore postdonare (de exemplu: sofer, scafandru, alpiniste etc.)?

Declar pe propria raspundere/Semnatura

In numele bolnavilor ce vor beneficia de acest sange, va multumim pentru nobilul dumneavoastra gest.

La majoritatea intrebarilor se raspunde cu Da/Nu si ti se cere sa fii sincer.

Dupa ce ai completat formularul, mergi la camera 42 si o doamna asistenta iti mai pune un rand de intrebari, iti completeaza o alta fisa si te trimite la laborator pentru analiza de sange. Pe acelasi etaj, am uitat numarul camerei.

O doamna cu ochelari, baricadata dupa un geam de sticla, scoate doua bucatele de sticla, le aseaza pe masa, iar din 4 sticlute pune 3 picaturi pe prima, si inca 1 pe a doua. Substatele din sticlute sunt colorate: galben, albastru si… incolor si corespund celor 3 grupe sanguine: A2, B3 si 01. Incolora e si cea de-a 4-a substanta, cu care se testeaza rH-ul.

Apoi iti dezinfecteaza si inteapa degetul inelar destul de adanc si ia cu capetele altei bucatele de sticla sange de pe deget si amesteca cu picaturile respective. Iti noteaza pe fisa rezultatele si ai mai scapat de un pas.

Eu am rH pozitiv! Si tare m-am bucurat! Pentru ca inseamna ca pot sa fac si mai mult de 2 copii (parca am spus ca vreau 6, nu?!).

Dupa care mergi inapoi la camera 42, unde o doctorita tare de treaba te invita sa iei loc, sa iti sufleci maneca de mana stanga, te intreaba daca ai mancat, daca ai baut apa, daca ai la tine apa, ce boli iti amintesti sa fi avut de cand erai mic. Si alte detalii legate de aspectul medical. Iti ia tensiunea, iti asculta inima, completeaza si ea in fisa, dupa care poti sa-ti bagi mainile in buzunar si sa urci la 2, unde se face recoltarea propriu-zisa.

In primul si-n primul rand, eu nu mancasem nimic. Stiam ca in general, cand mergi la analize trebuie sa fie pe stomacul gol si nu am vrut sa risc sa trebuiasca sa ma intorc alta data. Nu aveam apa la mine – nu e obligatoriu, dar recomadat, ca sa fii cat mai hidratat -, iar tensiunea, ca de obicei, numai 10 cu 6.

Deci, de luat aminte ca e recomandat sa iei un mic dejun lejer si eventual sa eviti grasimile.

Cand am ajuns la 2, am intrat in vorba cu cativa domni ce tocmai iesisera de la donare, pareau destul de voiosi. Si eu eram senina, n-aveam emotii. Nu m-am temut niciodata de un ac. Ba ar fi si culmea dupa cate injectii am facut. Mai ales ca tata era sa ma dea odata la o asistenta. Ea avea un baietel, dar ii placea de mine ca nu plangeam la injectii si i-a propus lui tata sa faca schimb. Evident ca si tata vroia un baietel, dar a fost prea mandru de mine ca sa ma lase. Mereu imi spunea inainte sa intram in cabinet: „Sa nu plangi, da?“

Si nu, nu am plans niciodata.

Apoi astepti. Astepti pana iti vine randul si te striga iar. Fara difuzoare, iese domnul asistent pe hol. Intri, iti pui haina in cuier si te asezi pe unul din paturile speciale de recoltare. Te intreaba data nasterii, numele parintilor ca sa le confirmi ca esti chiar tu, apoi vine cu punga speciala la tine si te inteapa cu un ac… destul de gros. Cred ca cel mai gros cu care mi s-a luat sange vreodata. Dar asta nu inseamna ca intepatura e mai dureroasa, ba chiar e motiv de bucurie. Sangele curge mai repede si scapi mai usor.

Punga e conectata la un aparat care o tot leagana dintr-o parte in alta si care masoara cantitatea de sange donata. Pe la 400 si ceva de mililitri incepe sa tiuie. Gata, ai scapat! De fapt, dupa ce iti baga acul la inceput, iti mai ia sange in vreo 2-3 eprubete, pentru analize.

Bineinteles ca si de data asta am fost viteaza. La urma urmei, ce mare scofala?! Doar ca m-am gandit sa mai stau putin, sa mai tin vena apasata pana se opreste sangele. Toata lumea mai statea 2-3 minute.

Si ma asez linistita pe un pat nefolosit.

Curioasa, ridic vata de pe brat… Surpriza! Mi-a tasnit sangele in sus, cred ca pana la o inaltime de mai bine de un centimetru. Si nu exagerez! Nu mai nimeream cum sa pun vata inapoi mai repede si sa tin mai apasat.

Apoi, usor, usor au inceput sa-mi amorteasca picioarele, simteam furnicaturi. Si m-a luat un val de caldura. Dar n-am apucat sa o mai si spun.

Ca am inceput sa vad cu zgomot (exact, ca la fotografii). Zic, ia totusi sa ma intind putin, mai stau inca un minut.

Stau eu ce stau. Gata, ma ridic iar in sezut. Vroiam sa plec.

Da’ parca nu mai auzeam chiar bine. Si numai ce mi se infunda urechile de tot (cred ca nu mai auzeam in procent de 90%). Iar imaginea din fata ochilor se decolora tot mai tare pana a ramas o panza alba. M-am intins inapoi. Ceva de genul: stai usurel, unde te grabesti asa tare?!

Dar nici intinsul asta nu parea sa aiba vreun efect. Vine o doamna asistenta la mine – o vedeam ca prin lupa – imi pune mana pe frunte: „Mama, dar tu esti fleasca“. Si desi n-am vrut sa recunosc, imi curgeau cateva firisoare de transpiratie pe fata. Imi desface fularul de la gat si imi face putin aer.

Eu eram in continuare in Purgatoriu, undeva intre constient si inconstient. Asa ca am activat auto-motivarea: „Ei, hai! Revino-ti! Ce-mi faci acuma? Te-ai laudat ca esti tare si acum te faci de ras? Hai, concentreaza-te si revino-ti!“ Desi simteam ca nici intinsa nu pot sa ma mai tin si o sa cad si de pe pat.

Vine si se uita la mine si domnul asistent care mi-a luat sange: „Hmm, arati cam palida…“ - No really?!

Dupa cateva minute, inainte sa ma apuce disperarea, am inceput sa-mi revin, mi se limpezea privirea, scadea presiunea din cap si auzeam din nou. Mi-a zambit o alta donatoare, dar nu puteam percepe cat de aproape sau departe de mine e.

Ca sa imi fac curaj, m-am ridicat iar in sezut si am inceput sa zambesc. Mai mult ca sa nu ma dau de gol. Nu neaparat sa o fac inutil pe viteaza, dar cand imi propun ceva, nu ma pot razgandi pe drum. Puteam sa fiu si „pacatoasa“, cum am pozat in decembrie, la spital. Dar de data asta imi propusesem sa fiu „batoasa“.

Dragutul de asistent – chiar a fost amabil – mi-a pus o cana de ceai, a turnat un calciu in el si mi-a recomandat sa-l beau in cel putin 20 de inghitituri.

Ei, eu am fost singura ametita de pe acolo. Si asta din cauza ca nu am mancat si pentru ca am tensiunea mica, in general. Pana la urma 450 de ml de sange, adica 10% din totalul existent in corp nu-i chiar o nimica toata. Vestea buna e ca-l refaci in intregime in 24 de ore. Asa ca mai am un pic si e ca si cum nici nu as fi donat.

Nu cred ca acelasi lucru l-ar putea spune si cele trei vieti care pot fi salvare cu sangele de la un singur donator. Ma simt foarte multumita ca am putut sa fac ceva, pentru cineva!

Dar pentru cei pentru care aceasta satisfactie emotionala nu conteaza foarte mult, se pot bucura de cele 2 adeverinte pe care le primesti si de cele 7 bonuri de masa a cate 8,3 lei fiecare. Adeverintele sunt: una pentru serviciu, ai dreptul la o zi libera si una pentru RATB, ti se ofera 50% reducere la abonamentul pe o luna.

Printre cei care se mai aflau la Centrul de donare, majoritatea erau grupuri de cate 2-4 persoane care donau pentru cineva anume. Din 10 persoane, maxim 2 donau din proprie initiativa si fara un interes specific decat acela de a face un gest de umanitate.

Cand mi-am propus sa merg sa donez sange, am intrebat si alti prieteni daca sunt binevoitori. O singura persoana a acceptat.

Pentru mine pare un lucru atat de simplu si atat de la indemana. Un lucru, pe care, repet, il pot face si care poate pentru altcineva conteaza cat o viata. Poate n-as renunta la un organ, si asta numai din cauza ca nu se reface, dar o punga de sange nu ma costa nimic.

Eu am donat. Tu vei dona?

~ de martisor pe 16 ianuarie 2009.