Comentarii pentru: Ce haine poarta murirea?

de: martisor

martisor — Tue, 17 Jun 2008 13:54:24 +0000

xxl, tu de care noi mai esti mandru, ca nu m-am prins! ) Da’ ce, tu crezi ca aici ii reuniune de mandri? )

Ia nu va mai laudati care cu ce fete aveti )

Te pup, marime supradimensionata )

de: xxl

xxl — Wed, 11 Jun 2008 06:22:40 +0000

“Tare mândru sunt de voi, fetele mele!”

de: martisor

martisor — Mon, 09 Jun 2008 08:09:47 +0000

evergreen, numai dac-ai sti cu wordpressul asta cum era sa pierd comentariul tau. L-ai ascuns, l-au ascuns, mai degraba, la spamuri si daca nu eram curios mic sa-mi bag nasul, il si stergeau. Iti vine sa crezi?!

Iti multumesc pentru rezonanta

P.S. Daca bunicul tau iti spune vrun secret, sa-l divulgi si mie, ca tata tare e zgarcit cu vorbele de acolo, de sus… :*

de: evergreen

evergreen — Thu, 05 Jun 2008 14:04:55 +0000

of, Doamne – m-ai facut sa plang. stiu ca suna bizar, dar este superba insemnarea asta. asa este… dupa un timp te pierzi in descoperirea mortii. ramane pentru cei vii o enigma si pentru cei dusi o tacere vesnica… bunicul meu s-a dus si el. si acum inca ma reped cu furie spre ceruri

de: martisor

martisor — Sat, 31 May 2008 11:54:44 +0000

deepsearch, ai spus un lucru frumos. Cel putin, in forma in care ai spus-o tu, mi-a dat de gandit. S-ar putea sa ai dreptate. Si mama povestea deunazi ca nu e bine nici sa fii prea mult trist, ca sufletul inaltat nu-si gaseste linistea.

Ca-i mare filosofie cu mortii si cu vii. Cum sa nu fii trist?! Desi, obosesti si de tristete la un moment dat.

Multumesc pentru incurajari!

de: martisor

martisor — Sat, 31 May 2008 11:50:08 +0000

zizule, vezi?! De asta trebuie sa ne povestesti tu la cat mai multi dintre noi, despre tine si ale tale ) Ca sa te tin minte! Era odata un ziz(adica ZIZUL, ca al doilea nu exista) si venea si-mi oferea o bucata de umar pe care sa ne imprietenim lacrimile…

Lasa, zizule, blogurile noastre or sa traiasca mereu ) (oare?!)

de: deepsearch

deepsearch — Fri, 30 May 2008 13:39:07 +0000

Imi pare rau Martisor pentru voi, pentru familia ta, aveti o pierdere grea si nu exista cuvinte pe care sa le spun ca sa te incurajeze, eu stiu cel mai bine asta.

Atat pot sa-ti spun, cand va simti mai putina suferinta in sufletul vostru, cand va sti ca sunteti puternice, atunci spiritul lui va zbura mai usor si mai departe spre Lumina.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

de: aziz

aziz — Wed, 28 May 2008 19:44:14 +0000

ce putem spune, uneori mai raman doar amintirile noastre, legate de cate o persoana. si odata cu noi, nici ele nu vor mai fi.
cel mai adesea, fiecare duce cu sine o poveste extraordinara, de care nimeni nu va mai auzi nicicand atunci cand disparem, plecati la primbare undeva departe.
si cunosc atitea povesti nespuse, care nu le mai putem auzi, incat nu ma pot abtine sa nu imi sterg lacrima care tocmai imi aparuse.
dar, asta e viata, si legile ei(ne)firesti.