Dragă Moş Crăciun,
Nici nu am început să-ţi scriu şi deja mă întreb dacă nu cumva mă vei socoti… nu foarte ascultătoare. Pentru că e ora atât de îngustă. Iar eu atât de departe de pat. Atât de în alte haine decât în pijamale. Atât de visătoare. Cu ochii deschişi.
Nu cred că ţi-am mai scris vreodată până acum. Dar probabil ştii şi tu deja că anul acesta se vor schimba atât de multe. Că anul viitor va fi un an atât de nou. Atât de liber. Şi poate atât de nebun. Ăsta e unul din lucrurile pe care vreau să te rog. Dar nu e cel mai important. Aşa că am să-ţi povestesc mai târziu la ce m-am gândit eu pentru anul viitor.
Fiind prima dată când îţi vorbesc, aş vrea o vreme doar să te simt aici. Să mă simt pe mine lângă tine. Pe genunchi la tine. Să-ţi văd pentru prima dată ochii. Dacă sunt într-adevăr albaştri. Dacă sunt mai calzi decât cea mai caldă pereche de ochi pe care am cunoscut-o eu. Dacă privirea ta e încărcată cu toate imaginile lumii. Cu imaginile atâtor şi atâtor emoţii şi bucurii. Dacă firele din barbă îţi sunt dese sau rare. Dacă sunt groase sau subţiri. Dacă se observă vreo urmă din tăciunele de culoare.
Dacă ai burta cu care te-au desenat cei de la Coca-Cola. Mă simt ruşinată şi emoţionată. Îmi vei cere să-mi spun poezia greşelilor? Sau poate pe cea a reuşitelor? Va trebui să-mi ştiu poezia pe dinafară?
Cât vei sta cu mine? Dacă anul ăsta mi-aş dori cadourile abia după aceea, ai să întârzii cu mine? Ai să-mi dai ragaz? Şi când te vei ridica să pleci, te vei simţi mai greu sau mai uşor? Ce-mi vei spune de Rămas-bun?
Moş Crăciun, îmi eşti atât de drag. Anul acesta îmi voi permite îndrazneala asta. De a te privi în ochi. De a-ţi cere să nu-ţi muţi privirea. Moşule, simt că era să te pierd pe drum. Era să nu mai cred în tine. Am fost atât de aproape de dezechilibrul final. N-am să te întreb dacă ai fi venit după mine să mă prinzi din cădere. Nu mai are sens.
Acum sunt unde trebuie. Şi tu eşti unde trebuie. Ne-am regăsit. Eu sunt în rochiţă, iar tu în costumul roşu. Tu zâmbeşti cu gura până la urechi şi abia aştepţi să vezi explozia de veselie. Abia aştepţi să-mi vezi ochii atât de surprinşi şi atât de bucuroşi. Abia aştepţi să îţi sar în brate. Să te sarut. Ştiu eu că asta aştepţi cel mai mult. Să mă ai în braţe şi să simţi cum inima-mi bate ca un cântec de tobe.
Moşule, nici nu te-am întrebat pe unde ai fost în tot timpul ăsta cât uşa mea a fost închisă. Nici nu te-am întrebat cum merg lucrurile la fabrica de jucării. Anul ăsta aţi mai avut probleme cu praful magic? Sau poate cu sania? Moşule, iartă-mă, dar nu mai am răbdare. Trebuie să îţi spun! Anul ăsta, de Crăciunul ăsta, adică peste câteva zile… Nu pot să cred că mai sunt numai câteva zile!! Ce spuneam?! A, da. Bine, bine, îţi spun. Nu te mai tachinez. Anul ăsta, de Crăciunul asta, am să-ţi pregătesc prajiturele magice!
Ştii, Moşule, e adevărat că am fost departe. Şi că am avut de cutreierat de-a lungul a tot felul de experienţe şi poveşti dramatice. Dar am cules din drumul meu un ingredient secret. Nu, nu pot Moşule. Nu pot să ţi-l spun nici măcar ţie. Deşi, mă aştept să poţi intui despre ce e vorba. O sa vezi! Când ai să guşti din prăjiturele, vei simţi. Nu spui ce! Vei simţi! Tu şi ceilalţi…
Abia aştept, Moşule! Sunt destul de nerăbdătoare cât să fiu răbdătoare. Nu-i ăsta un lucru grozav?! Oh, Moşule, de-ai avea timp să-ţi povestesc câte am învăţat…
Moşule, îţi trimit odată cu scrisoare asta un mic dar egoist. Am reuşit să-l fac singură. E un dar mărunt, dar în acelaşi timp, foarte important. Pentru tine un fleac, pentru mine toate fleacurile posibile. Tu vei şti care e cel mai bun lucru de faăut cu darul meu. Poţi să-l consumi, poţi să-l păstrezi, poţi să-l dai mai departe, poţi să-l transformi, poţi să-l îmbogăţeşti. E o speranţă, Moşule.
Noi doi vedem lumea prin perechi de ochelari destul de asemănatoare. Cât să ne înţelegem, să vorbim aceeaşi limbă. Avem strămoşi comuni. Anul ăsta, Moşule, am speranţa că felul meu de a vedea lucrurile e cel care va avea succes. Va fi vedeta colecţiei mele de viziuni. Şi, cu puţin noroc, va lansa un întreg trend. Poate chiar va naşte o atitudine, un stil de viaţă.
Moşule, e cel mai mare cadou pe care pot să-l fac pentru tine şi pentru mine anul ăsta. L-am legat cu o fundă de încredere. Să ai grijă când îl desfaci. Nu e necesar s-o rupi. Eu nu mi-am imaginat cum aş putea altfel împacheta cadoul. Şi acum mi se pare că n-ar mai avea farmec una fără alta. Nu, nu. Stai liniştit, nu uit de prăjiturele. Am să-ţi fac cele mai bune prăjiturele pe care le-ai mâncat vreodată de la un copil mare. Ai să vezi!
Şi acum, Moşule. Să îmi caut în buzunar lista cu cadourile pe care mi le doresc? Ştiu că sunt îndreptăţită să ţi le cer. Dar tot mi-e puţin ruşine. Oare sunt prea multe? Oare sunt prea mari? Oare sunt lucruri care nu-mi trebuie? Oare ar fi trebuit să îmi doresc altceva?
Moşule, nu ştiu! Nu ştiu să răspund la întrebările astea. Eu am să-ţi dau lista colorată exact după nuanţele curcubeului din inima mea. Moşule, mă încearcă o mie de tentaţii. Ba că nu ai să poţi să mi le aduci, ba că nu mi se cuvin, ba şi ba şi ba. Dar ştii ce? Am să-mi deschid inima şi-am să-ţi spun exact ce vreau. Mai mult, am să cred în tine total. Am să cred că sunt toate dorinţe pe care tu le poţi îndeplini. Moşuleee, ai aţipit?!
Fii atent!
Nu a trebuit să mă gândesc prea mult ca să aleg primul lucru pe care vreau să ţi-l cer. S-a cernut de celelalte singur. Ştii, Moşule… mi-am programat întâlnirea aceea cu domnu’ doctor. Dar mi-aş dori, Moşule, daca poţi… să o anulezi. Nu vreau, Moşule, să mă duc la doctor. Dacă mă doare? Dacă nu-mi va mai trece niciodată durerea?! Nu, Moşule. Nu vreau să mă duc la doctor. Îmi place ce face domnul doctor, dar nu pe mine. Nu pe spatele meu.
Altfel or să rugineasca patinele pe care mi le-ai adus acum doi ani. Şi costumul de schi de anul trecut. Dacă îmi rămâne mic? Poţi, Moşule, te rog, să vorbeşti dumneata să nu mai trebuiască să mă duc la doctor?
Moşule, să nu mă pui să aleg dintre dorinţele astea. Că n-am să pot. Eu le vreau pe toate! Te rog să te străduieşti să mi le îndeplineşti pe toate!! Te rog…
În al doilea rând, a doua dorinţă, e să regăsesc ceva ce am pierdut. Mai ţii minte păpuşa aceea cu care mă jucam eu şi spuneam că e mama? Moşule, să nu mă cerţi, dar am pierdut-o. S-a rătăcit. N-o mai găsesc. Poate am uitat-o pe undeva. Te rog să mă ajuţi să o găsesc.
De când i-ai adus şi ei iubit anul trecut, eu m-am simţit geloasă. Şi nu prea m-am mai jucat cu ea. De asta cred că am pierdut-o. Dar eu nu puteam să-l înghit pe iubitul ei! Păpuşa-mamă era a mea şi numai a mea. Nu eram dispusă să o împart. Şi nici să trebuiască să îi suport iubitul. Mă simt vinovata, Moşule. Din cauza mea am pierdut-o. Dar mă ajuţi să o găsesc? Păpuşa-mamă era cea mai bună prietenă a mea. Ştii că eram nedezlipite. Familia de păpuşi e destul de deznădăjduită fără ea. Împreună eram ca muschetarele! Ne completam. Pune, Moşule, o picătură de lipici peste ruptură…
Vreau să alergăm din nou una către alta pe podul strălucitor care ne leagă tărâmurile.
A treia dorinţă, Moşule… Ţi-am spus eu că nu sunt cel mai uşor de mulţumit copil mare. Ştii steluţa aceea de pe cer care clipeşte cam în acelaşi ritm cu bătăile inimii mele? Cu care vorbesc eu des? Cu care m-ai ajutat să mă împrietenesc în ultimii ani? Da, aceea. Steluţa mea. Ştii, Moşule. Tot uitându-mă la ea şi vorbindu-i. Eu de aici, ea de acolo, sus. Mi s-a părut că e cam singură. Zău, Moşule! Stă agăţată acolo, în perdeaua cerului. Eu m-am gândit că ai putea foarte bine să iei o altă steluţă de pe cer şi să o pui lângă Steluţa mea. Să fie două. Să se joace una cu alta cât eu dorm. Cât eu stau închisă în mine când e prea frig să ies să privesc cerul…
Te rog, Moşule. Fă ca din Steluţa mea să se nască o familie de steluţe. O mică şi veselă constelaţie. Aş fi tare, tare bucuroasă, Moşule. Vrei? Poţi? Te rog…
Cum ţi se par dorinţele mele, Moşule? Nuuu, n-am terminat. Asta a fost doar cireaşa de pe tort. Mai am frişca şi apoi blatul cu cremă. Ştiu că ţie îţi plac dulciurile. Şi nu ai să îmi refuzi asemenea bucurii.
Moşule, acum să nu râzi de mine. Dorinţa asta mă face să roşesc. Dar nu se pune! Mai ştii când mă întorceam în vinerea aceea acasă? Şi m-am întâlnit cu băiatul acela ciufulit? Cu care am râs o grămadă? Da, ăla mai mare ca mine. Care venea şi mă vizita din când în când. Of, Moşule, nu, nu vreau să-l faci să se îndrăgostească de mine. Adică… ba da. Dar nu obligatoriu! Nu mai râde, Moşule! Vreau să spun că mi-ar placea dacă s-ar îndrăgosti de mine. Aş fi cea mai fericită! Cea mai fericită! Dar poate e îndrăgostit de altcineva, poate că e ocupat cu treburile lui şi nu o să mai aibă timp şi disponibilitate să vină să mă vadă.
Şi atunci, Moşule. Mi-aş dori să îi cobori munţii la picioare să îi poată urca, să îi înalţi picioarele, să poată culege stelele de pe cer, să îi arunci deasupra ploi cu bucurii şi să-i pui îngrăşăminte în inimă, să o aibă mereu bogată şi rodnică. Să-i colorezi, Moşule, obrajii cu două petale de mac. Şi să-i dai şi lui o pereche de ochelari de copil. Şi chiar de drumurile noastre or fi să fie paralele, te rog, Moşule, nu le depărta prea tare. Fă în aşa fel încât să ne putem uita unul la altul din când în când. Să ne putem lua la întrecere. Să ne facem din ochi privind la capătul drumului.
Dar daca totuşi… poţi să-i uneşti drumul cu al meu… Eşti cel mai grozav!! Eşti cel mai minunat Moş Crăciun din câţi au exitat vreodată! Da, Moşule, ştiu că eşti numai unul. Dar ziceam aşa… că mi-ai face unul din cele mai mari cadouri care au existat vreodată! Aş fi fericită, Moşule, dacă ne-ai înnoda inimile. După aceea cred că l-ai putea lăsa pe el să fie Moş Crăciunul meu! Ce grozăvie!! Nu-i aşa că ar fi grozav?!
Moşule, poate că ar mai fi multe pe care mi le-ar pofti inima. Dar mai am doar câteva lucruri să te rog.
Anul viitor, aş vrea, Moşule, să mă laşi să-l colorez cum vreau eu. Vreau să folosesc o coală nouă. Am câteva idei formidabile. Nu o să-ţi cer să mi-l tranformi tu într-un tablou. Ştiu că îmi revine mie să-l fac cât mai frumos. Şi îţi promit, Moşule, că o să mă străduiesc. Abia aştept să pun prima pată de culoare. Vreau să te surprind. Vreau să fac un desen pe care să ţi-l dăruiesc anul viitor.
Ce poţi face pentru mine, Moşule. E să te îngrijeşti de două lucruri. Să-mi păzeşti coala. Să nu vină nimeni să îmi dea peste mână sau să mâzgălească intenţionat ori din greşeală. Lasă-mă să fac ce şi cum vreau eu pe ea.
Şi apoi, când o fi să rămân fără culori sau mi s-or toci pensulele, scoate-mi, Moşule, în cale, oameni care să creadă în mine. Care să-mi dea poate chiar cu împrumut. Şi atunci când am să am nevoie de o culoare de negăsit să fie cineva dispus să o comande pentru mine. Voi caută persoanele astea. Să mi le scoţi în cale, Moşule.
Şi ultima dorinţă. Mi-aş dori, Moşule, să aduci cadouri tuturor prietenilor mei. Să faci o bucurie fiecăruia. Ştii că prietenii mei sunt toţi cei pe care-i cunosc. Dar vreau să mă bucur împreună cu ei, vreau să mă bucur pentru ei. Garantez eu c-au fost cuminţi, Moşule! Toţi am fost cuminţi! Cei mai cuminţi! Cum adică aşa ţi-au spus toţi?! Pai da, vezi?! Ţi-am spus eu că toţi am fost cuminţi… Pe cine mai vrei să întrebi?
Nu mai întreba pe nimeni, Moşule. Crede-ne pe cuvânt. Am fost cu toţii copii cuminţi. Şi fiecare dintre noi are în fundul sufletului o dorinţă care luceşte ca un mic licurici. Scoate-l afară, Moşule. Aprinde-le lumina în inimă şi în afara ei. Invită-ne pe toţi la un bal luminat, cu milioane de lumânări aprinse. Invită-ne să dansăm.
Trimite-ne, Moşule, de Crăciun, la toţi invitaţie la Balul tău.
Moş Crăciun, te iubesc! Anul ăsta am învăţat mai bine să vorbesc, şi acum ştiu să spun şi Te iubesc. Moş Crăciun, te iubeeeeesc!
Bine, bine, Moşule. Mă ridic imediat. Mă întrebam şi eu dacă nu cumva ţi-au amorţit genunchii. Un singur lucru mai vreau, Moşule. Să te pup! Muah! Muah! Şi să te strâng o dată tare în braţe.
Moşule, Crăciun fericit!!
(wink
)
Comentarii recente